cărțile copilăriei lui

Revenind la discuția despre activitățile care le sunt pe plac, cărțile pe care le citesc, eroii care îi inspiră... suntem deseori tentați să uităm că diferențele dintre generații își au rostul lor. Și că nu folosește nimănui să comparăm felul in care își trăiesc ei copilăria cu ceea ce puteam / știam noi să facem când eram de vârsta lor.

Cărțile au intrat în viața copilului nostru încă de la o vârstă foarte fragedă. Un copil curios și empatic, intuitiv și atent la detalii... nu-i de mirare ca cititul a devenit, în scurt timp, una din activitățile lui preferate.

 

Nu plecam nicăieri fără un rucsac plin de cărți, citeam oricând și oriunde: în fiecare dimineață în drum spre grădi, în mijloacele de transport în comun, în sala de așteptare la medic. Discutam mereu despre ceea ce citeam, îl provocam să descrie ce simte și ce gândește, făcea cu mare ușurința rezumatul unei povești, găsind asemănari/ deosebiri cu alte texte/ personaje. Așa cum de altfel, se întâmplă și în prezent.

Ştia literele de la 3-4 ani, iar la 5 ani, când a încercat pentru prima oară să citească de unul singur dintr-o carte, a făcut-o aproape cursiv. Nu ne-am pus niciun moment problema că plăcerea de a citi pe cont propriu nu vine de la sine... altfel spus, nu e suficient să poți citi cuvinte/ propoziții pentru a descifra mesajul și a te bucura de magia unei povești. Că provocările inerente până se depășește această barieră ar putea descuraja chiar și un copil împrietenit de mic cu cărțile. E nevoie de multă răbdare din partea părinților (strategia cititului alternativ a fost cea care a funcționat cel mai bine în cazul nostru). Şi, fără nici cea mai mică îndoială, de o sustinere activă, neconstrânsă, din partea școlii.

Este bine să lăsam copiilor libertate de alegere, încurajându-i să-și dorească să afle lucruri noi și, totodată, să se bucure încă de la bun început de această experiență

Chiar dacă asta înseamnă să citească glume cu Garfield sau povestioare inspirate din desene animate. Am conștientizat acest lucru abia pe la 7-8 ani, când am observat că textele pe care le putea descifra pe cont propriu (variante prescurtate sau tot soiul de adaptări, unele nu tocmai inspirate) nu erau deloc pe gustul lui.

Așa am descoperit colecțiile pentru învățarea limbii engleze, o provocare mai dificilă dar, în același timp, mult mai atractivă pentru copil în comparație cu orice altă variantă disponibilă în acea perioadă la editurile românești. Nu am anticipat atunci cât de mult îl va ajuta chestia asta pe termen lung... și nu mă refer aici doar la citit. Treptat și-a îmbunătațit exprimarea și vocabularul, ajungând în scurt timp să poata citi în original cărți pe care nu le găsește traduse în limba română. Şi să se exprime din ce în ce mai bine, aproape fluent în limba engleză.

Au urmat cărți (atât în română, cât și în engleză) cu text ceva mai consistent, asemănătoare însă în ceea ce privește tematica, cu personaje preferate din filme sau seriale de desene animate. 

 

Nu am încetat niciun moment să citim împreună, să vizionăm filme inspirate din cărti, să ascultăm audiobook-ri... pe scurt, orice ni se părea că l-ar putea încuraja să exerseze cititul pe cont propriu. Apropo de filme... ecranizarea din 2015 dupa "Micul prinț" este, în opinia mea, una dintre cele mai reușite (deși copilul a apreciat, în egala măsură, și musical-ul din '74).

Când i-am propus să lecturăm împreună ("să vedem ce părere ai, dacă îți place sau nu") primele capitole din "Harry Potter", nu ne-am imaginat că acesta va fi imboldul de care avea nevoie pentru a-și înfrânge teama de a încerca să citească și texte cu un grad mai ridicat de complexitate.

A fost "dragoste la prima răsfoire", genul fantasy s-a dovedit a fi primul în topul preferințelor lui. La mare rivalitate cu benzile desenate, pe care le devorează într-o gamă generoasă de tipologii, de la revista Garfield (la care avem abonament) până la Batman classics și chiar adaptări după Dumas sau Dickens. Şi, cu siguranță, acesta e doar începutul...

"I do believe something very magical happen when you read a good book. The stories we love the best do live in us forever" (J.K. Rowling)