duminică, 7 mai 2017

cărțile copilăriei lui


Revenind la discuția despre activitățile care le sunt pe plac, cărțile pe care le citesc, eroii care îi inspiră... suntem deseori tentați să uităm că diferențele dintre generații își au rostul lor. Și că nu folosește nimănui să comparăm felul in care își trăiesc ei copilăria cu ceea ce puteam / știam noi să facem când eram de vârsta lor

Nu mai e o surpriză pentru nimeni faptul că mulți copii aleg alte activitați în detrimentul cititului. Şi nu, nu este întotdeauna rezultatul lipsei de discernământ a parinților în ceea ce privește expunerea la tehnologie, nici o lipsă de preocupare din partea acestora.

rțile au intrat în viața copilului nostru încă de la o vârstă foarte fragedă. Un copil curios și empatic, intuitiv și atent la detalii... nu-i de mirare ca cititul a devenit, în scurt timp, una din activitățile lui preferate.
 

Nu plecam nicăieri fără un rucsac plin de cărți, citeam oricand și oriunde: în fiecare dimineață în drum spre grădi, în mijloacele de transport în comun, în sala de așteptare la medic. Discutam mereu despre ceea ce citeam, îl provocam să descrie ce simte și ce gândeste, făcea cu mare ușurința rezumatul unei povești, găsind asemănari/ deosebiri cu alte texte/ personaje. Așa cum de altfel, se întâmplă șîn prezent.

Ştia literele de la 3-4 ani, iar prima oară când a încercat să citească cu voce tare dintr-o carte, a făcut-o aproape cursiv. Nu ne-am pus niciun moment problema că plăcerea de a citi pe cont propriu nu vine de la sine - altfel spus, nu e suficient să poți citi cuvinte/ propoziții pentru a descifra mesajul și magia unei povești, că provocările inerente până se depășește această barieră ar putea descuraja chiar și un copil împrietenit de mic cu cărțile. E nevoie de multă răbdare din partea părinților (strategia cititului alternativ a fost cea care a funcționat cel mai bine în cazul nostru), dar și de o mai mare deschidere și implicare din partea școlii (bibliografia impusă nu ajută, ba dimpotrivă).


Este bine să lăsam copiilor libertate de alegere, încurajându-i să-și dorească să afle lucruri noi și, totodată, să se bucure încă de la bun început de această experiență


Chiar dacă asta înseamnă să citească glume cu Garfield sau povestioare inspirate din desene animate. Prima oară am constientizat chestia asta pe la 7-8 ani, când am observat că textele pe care le putea descifra pe cont propriu erau prea simple în comparație cu cele pe care i le citeam noi până atunci. Așa am descoperit colecțiile pentru învățarea limbii engleze, o provocare mai dificilă dar, în același timp, mai atractivă pentru copil în comparație cu orice altă variantă disponibilă în acea perioadă la editurile românești. Fără îndoiala, câștigul nu a fost doar în ceea ce privește formarea deprinderii de a citi; treptat și-a îmbunătațit exprimarea în limba engleză, a început să înțeleagă texte din ce în ce mai complexe... iar asta îl ajută acum să poată citi anumite cărți pe care nu le găsește traduse în limba română.


Au urmat cărți (atâîn română, câșîn engleză) cu text ceva mai consistent, asemănătoare însă în ceea ce privește tematica, cu personaje preferate din filme sau seriale de desene animate. 

 


Nu am încetat niciun moment să citim împreună, să vizionăm filme inspirate din cărti, să ascultăm audiobook-ri... pe scurt, orice ni se părea că l-ar putea încuraja să exerseze cititul pe cont propriuApropo de filme... ecranizarea din 2015 dupa "Micul prinț" este, în opinia mea, una dintre cele mai reușite (deși copilul a apreciat, în egala măsurăși musical-ul din '74).


În aceeași perioadă, a descoperit cât de haioase sunt, de exemplu, anecdotele clasice din povestirile cu Păcală. I-au plăcut mai mult decât ne-am așteptat, le-a devorat pe nerăsuflate. Și nu au fost singurele surprize de genul ăsta, în aceeași categorie sunt cărți precum Don Quijote sau Morcoveață.


Când i-am propus să lecturăîmpreună ("să vedem ce părere ai, dacă îți place sau nu") primele capitole din "Harry Potter", nu ne-am imaginat că acesta va fi imboldul de care avea nevoie pentru a-șînfrânge teama de a încerca să citească și texte cu un grad mai ridicat de complexitate. 

A fost "dragoste la prima răsfoire", genul fantasy s-a dovedit a fi primul în topul preferințelor lui. La mare rivalitate cu benzile desenate, pe care le devorează într-o gamă generoasă de tipologii, de la revista Garfield (la care avem abonament) până la Batman classics și chiar adaptări după Dumas sau Dickens. Şi, cu siguranță, acesta e doar începutul...


"I do believe something very magical happen when you read a good book. The stories we love the best do live in us forever" (J.K. Rowling)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu