jurnal de pandemie (2)

I wish it need not have happened in my time, said Frodo. So do I, said Gandalf, and so do all who live to see such times. But that is not for them to decide. All we have to decide is what to do with the time that is given us <<J.R.R. Tolkien, Stăpânul inelelor>>

A fost prima oară când a reușit să exprime, prin vorbe, tumultul trăirilor din această perioadă. De altfel, nici pentru noi, adulții, nu a fost deloc ușor, multă vreme ne-am simțit de parcă am fi fost prinși în filmul altcuiva, nu trăind propria noastră viață.

A început destul de abrupt, din cauza unui episod gripal care ne-a scos din uz câteva zile, cu febră mare și o stare pronuntață de slăbiciune. Abia începusem să ne mai revenim când s-a luat decizia închiderii școlilor și a birourilor. Pe fondul acestei incertitudini care ne cuprindea încet viața, nici starea noastră nu era una dintre cele mai bune, simțeam nevoia să stăm cât mai mult împreună și încercam să ne ocupăm timpul cu activități cât mai putin solicitante, de exemplu sortând colecția noastră de timbre care de mult așteapta să fie pusă în clasoare noi sau cotrobăind prin cutiile cu poze vechi.

Odata cu reluarea școlii, chiar dacă la început s-a simțit, așa cum era de așteptat, neliniște, teamă legate de aceasta schimbare, lucrurile au intrat ușor-ușor într-o rutină care, cel puțin în acea perioadă, a fost de mare ajutor.

Însă, fără îndoială, momentul cel mai memorabil pe care cu siguranță ni-l vom aminti multă vreme, care ne-a facut sa vedem lumea și viața în cu totul altă lumină a fost cel în care am ieșit pentru prima oară la plimbare, după 45 de zile de carantină în casă.

“Te rog să mai ieșim și altădată, deloc e prea puțin!”

 

Finalul școlii nu a fost, poate, așa cum ni-l imaginam cu câteva luni în urmă, însă ne-am bucurat că nu a trecut neobservat pentru copii.

Si, binenînțeles, de faptul că urmează vacanța.