marți, 21 martie 2017

băiatul curios și picătura de apă

 

Era o zi de toamnă târzie. Un băiat stătea afară în ploaia jucăușă și se uita curios spre cer. Ţinea mâna întinsă iar picăturile de apă mititele se așezau pe mâna lui, printr-un dans minunat.

Deodată, o picătură mai mare de apă ateriză chiar în palma lui. Pe neașteptate, auzi o voce pițigăiată oftând din greu:

- Uff! Am nevoie de niște odihnă după un drum așa de lung!

Băiatul se uită mirat la picătura de apă care începuse să vorbească:

- M-am format într-un ocean. Dar am vrut să plec și am luat liftul spre nori, încălzită de razele soarelui. Pe drum am întâlnit alte picături dornice de aventură și câteva particule de praf. Următoarea mea casă a fost un nor mare și pufos. Am crescut, m-am îngrășat puțin apoi a venit vremea să plec din nou la drum. Când te-am văzut cum privești curios, am hotărât să mă parașutez pe mâna ta. În curând, voi pleca spre o plantă pe care o voi ajuta să crească. Voi rămâne acolo până mă voi evapora din nou. Aventura mea nu se termină niciodată!

Deodată ploaia se opri iar picătura de apă dispăru din mâna băiatului. Din depărtare, se auzi un glas pițigăiat care-i spunea:

- Ne vedem ploaia următoare!

Epilog
Știați că… creierul uman este alcătuit în proporție de 85% din apă, iar oasele care formează scheletul nostru conțin 33% apă?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu