micul prinţ II

Oamenii mari nu pricep niciodată nimic și este obositor pentru copii să le dea întruna explicații <<Antoine de Saint Exupery, Micul Prinţ>>

Tati: Mâine mergem la o cununie religioasă, la biserică. Te rog să fii ascultător, vor fi mulţi oameni acolo.

Dudu: Dar la căsătoria voastra nu au fost mulţi oameni!

Tati: Noi aşa am vrut. Când vei fi mare, tu cum vei dori să fie la căsătoria ta?

Dudu: Hmmm, păi cred că aş vrea să fie puţini oameni.

Tati: De ce ai vrea să fie aşa?

Dudu: Ca să mă pot concentra mai bine!

Dudu (dupa alte câteva clipe de gândire): Dar dacă totuşi viitoarea mea soţie îşi va dori să avem mulţi invitaţi?! (iulie 2011)

* * *

Observând că nu (mai) ştiu dacă regina se aşează pe culoarea proprie şi regele pe cea opusă, sau viceversa, îmi spune pe un ton înţelegător: Tu eşti doar o mamă care a-nvăţat în copilărie să joace sah, dar văd că ai cam uitat între timp! Lasă, că ne arata domnul profesor la grădi cum este corect! (octombrie 2011)

* * * 

Mami: Ce zici, în scrisoarea pe care o vei trimite lui Mos Crăciun îl lăsăm şi pe tati să spună ce-şi doreste, adică un televizor nou?

Dudu: Nu cred că rămâne suficient loc. Televizor este un cuvânt prea lung!

Dudu: Vulcanii sunt nişte munţi care scuipă salivă. Aaaa, adica lavă (noiembrie 2011)

* * * 

Dudu : Mami, bunicii mei vor mai fi pe Pământ atunci când voi deveni om mare?

Mami: Uite, să-ţi povestesc o păţanie de cand eram mică. Într-o zi Buni si Bicu m-au convins să arunc osul rămas dupa masa de prânz, unui căţel care sălăşuia pe lânga blocul nostru...

Dudu: Dar pe vremea ta nu se inventaseră coşurile de gunoi?! (decembrie 2011)